V-am zis c-am fost in vacanta, nu? V-am zis si ca am intrat in contact cu diversi oameni, de diverse varste si statuturi? Asadar am intrat in contact si cu oameni cu copii. Sau parinti, pe intelesul tuturor. Desi chestia asta e discutabila.
Nu pretind a fi cel mai bun parinte din lume. Dar ma straduiesc : D . Din pacate am tot intalnit oameni care aduc copii pe lume dar uita ca tot de responsabilitatea lor e sa-i si educe. Nu prea e suficient sa-l aduci pe lume si sa astepti sa-l educe mediu ori scoala. Am intalnit multi copii simpatici, imbracati frumos, aranjati si parfumati dar care nu stiau sa se comporte. Copii care luau jucariile altor copii din mana, copii care tipau isteric atunci cand incercai sa le vorbesti sau sa le explici ceva si ai caror parinti, relaxati, uitau ca au iesit afara cu ei. Parinti care nici macar nu incercau sa explice copilului ce se intampla, care nu incercau sa aplaneze un conflict sau si mai rau parinti care stau linistiti de vorba, la 15 metri de copil, cu spatele la acesta, in timp ce zgaiba lor ii scotea ochii altuia ori il impingea pe tobogan. Am vazut copii marisori, de 3-4 ani, care nu stiau sa zica multumesc cand primeau ceva, iar te rog-ul era inlocuit cu o smuncitura. Copii care nu stiau ce-s regulile, care nu asteptau ca si celalalt copil sa se dea pe un tobogan, copii care se foloseau de jucariile altora mai mici si care de fapt n-aveau voie sa se joace cu propriile jucarii. Iar parinti...practicau sportul national: spartul semintelor.
Am fost pusa la colt de o tanara bunica ca stau prea mult in preajma Dariei.Ca vezi Doamne, o invat dependenta de mine. Ca de ce nu stau si eu deoparte sa o las in pace? FEMEIEEEEEE, are un an si 8 luni, e intr-un loc necunoscut, pe un trotuar fara gard iar in strada ajungi dintr-un pas jumatate! Cu mine sau Marius in spatele ei era sa o scapam in strada, daramite sa mai stau , relexata, ca altii, la 10-15 metri. E nevoie , cred, sa mentionez ca Daria e genul de copil care nu sta 5 secunde intr-un loc si tot ce faceam noi, eu si Marius era sa stam la 2 metri de ea. Auzi, ii stric personalitatea. Daca sa-i explici copilului ce se petrece in jurul lui, sa-i spui unde nu are voie si de ce anume, sa nu o lasi sa face ce vrea ea, cand vrea ea, mai ales daca asta inseamna sa faca ceva periculos,daca toate astea inseamna ca ii ingradesti copilului libertatea si ii afectez personalitatea..... Mie una mi-e drag copilul meu intreg si nevatmat, si prefer sa stiu ca i-am ingradit libertatea decat sa-l vad sub ochii mei impins in strada, lovit de alt copil ori sub rotile masinilor.
Ma gandesc cu oaresce groaza si teama ca acesti copii, copii de azi, care n-au nici o limita, carora nu li se impune nimic o sa devina adultii de maine, care nu vor sti care le e locul si care vor considera ca totul li se cuvine. Ma uit la mine si ma gandesc ca sunt o ciudatenie pentru/ in comparatie cu marea majoritate a tinerilor din generatia mea . Sunt o ciudatenie, la fel cum e si bunul simt, bunul gust si omenia. Dar zau ca prefer ca puiul meu sa fie om, inainte de toate. Si daca atunci cand va fi mare va considera ca nu l-am educat cum se cuvine, o sa-mi astept penitenta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu