In dimineata asta Daria a fost tare mataita, la trezire. Am incercat sa o linistesc, sa o impac. Nimic. O tinea pe ai ei: a tena, a pena*. Habar n-aveam ce zicea ca plangea. Cert e ca-mi arata usa de la bucatarie.
-Mami, vrei sa merg in bucatarie?
-Da! zice ea, destul de hotarat.
-Pai mami, nu-i nimeni in bucatarie. Ce sa fac acolo?
Dar pentru ca la un astfel de raspuns a inceput iar cu atena, apena(habar n-am ce inseamna) zic sa-i fac pe plac copilului. Ma duc in bucatarie, ma uit pe geam, ma intorc in camera. Incepe iar! Sta 2 secunde si apoi se cere in brate ( a bate). O iau in brate. Dar nu-i suficient. Imi arata iar, usa bucatariei.
Intram in bucatarie si o intreb ce vrea de acolo. Imi arata dulapul. O duc aproape de el. Deschide o usita, arunca o ocheada. Deschide si a doua usita. Ia borcanelul cu zahar. Ridica capacul, pune limba pe capac. II iau borcanelul sa-l pun la loc. Maraie ca un catelus caruia ii este luat osul. I-l dau, din nou. Isi moaie degetelul in gurita apoi il baga in zahar. Plescaie satisfacuta si apoi zice" E buna!"
Ne intoarcem in camera, fara borcanelul de zahar, o asez pe pat. Ea inca contempla si zice "e buna".
Poti sa te pui cu gandurile si mofturile copilului? Nu poti:)
__________
* de remarcat ca in dimineata asta, majoritatea cuvintelor incep cu a: a pena, a tena, a bate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu