Ganduri de mama

O sa incep prin a spune ca ma aflu intr-o perioada in care reusesc sa vad mai mult partea neplacuta a lucrurilor decat cea placuta. Oricum sunt o pesimista prin definitie, insa uneori mai am si "scapari". Acum insa nu.

Acum doua nopti (sau dimineati) m-am trezit pe la 4. M-am trezit si nu mai reuseam sa adorm. Oricum in ultima perioada dorm tare prost. O fi din "cauza" faptului ca Dariuca doarme toata noaptea iar eu eram obisnuita(de vreun an si jumatate) sa dorm "pe bucatele". Asadar, ideea e ca ma trezesc frecvent noptiile si ma uit pe pereti.

Acum doua nopti/zile( ar fi fost spre zi dar oamenii inca dorm la ora aia, deci ar putea fi noapte), in incercarea mea de a adormi am inceput sa ma gandesc la una si la alta. Ei, si uite asa am realizat ca mai am mai putin de jumatate de an de stat acasa cu Daria. Ca peste mai pputin de jumatate de an fetita mea face doi ani, ca mi se termina concediul pentr cresterea copilului, ca ar trebui sa-mi gasesc un job si cel mai socant: ca ar trebui sa o las pe Daria in grija cuiva.

Am mai vorbit pana acum cu Marius si cu alte persoane de faptul ca va trebui sa o dam la cresa sau sa o lasam cu cineva , insa acum parca  ideea asta m-a inspaimantat. Nu ma lasa sufletul sa-mi las copilul in grija altcuiva. Nimeni n-a stat mai mult de 5-6 ore cu ea. Aproape in permanenta am stat cu ea. Au fost foarte putine momentele in care am fost plecat si Daria a ramas in grija altcuiva; iar acel "altcuiva" a fost 98% Marius.

Ma sperie gandul ca nu voi mai fi tot timpul langa ea. Ma sperie gandul ca cel care ma va suplini nu va face lucrurile asa cum trebuie. Ma sperie gandul ca va avea nevoie de mine si eu nu voi fi langa ea. Ma sperie gandul ca cel/ cea care va avera grija de ea nu-i va oferi toata atentia, intelegerea, dragostea, rabdarea de care ea va avea nevoie. Ma ingrozeste gandul ca cineva imi va putea lovi copilul drept pedeapsa, ca-l va certa din nimicuri sau ca-i va limita livertatea/avantul din comoditate.

Imi doresc cei mai bun pentru copilul meu. Mi-as dori sa nu sufere niciodata. Sa pot incasa eu pentru ea toate loviturile vietii. dar stiu ca e imposibil. Mai stiu si ca sunt multi copii care au fost crescuti de bunici, matusi, unchi, etc. Si eu am stat la bunici ci n-am murit. Si fratii mei au stat la bunici si cred ca le-a fost bine. Recunosc ca nu-i nimic rau in a-ti lasa copilul in grija unor persoane de incredere, dar e usor sa zici asta atunci cand nu e vorba de copilul tau.