sâmbătă, 25 decembrie 2010

Craciun fericit!

Chiar daca nu am mai avut timp de blog(de fapt, n-am mai avut timp de nimic in ultimul timp), tot vreau sa va urez tuturor sa aveti sarbatori fericite. Sa va bucurati de caldura si linistea caminului, pe prezenta prietenilor si a celur dragi.





Craciun fericit, tuturor!

duminică, 5 decembrie 2010

Sase! Vine mosu'!!!

Yupiii! In noaptea asta vine Mos' Nicolae. Sau ar trebui sa vina. Pitica mea il asteapta. Tot repeta de cateva ore: "Bine mociu a Daia, bine mociu a Daia!"

 Si va veni. Sper ca maine, inainte sa plec  la servici, ea sa fie treaza, ca sa apuc sa-i vad fatuca cand va da cu ochii de ghetule cu daruri. E, in mod oficial, primul an in care-l asteptam pe Mosu' , indiferent cine o fi acest mos.Ea vrea ca Mosu' sa-i aduca cioco,coii(jucarii) si...cioco. Eventual vreo sapte, dupa cum pretinde, mai nou. A, si mai vrea cadou:))

Daca n-as sti ca Mosu' nu exista, l-as astepta si eu. Nu imi doresc nimic anume. Doar sa vina. Dar...sunt putin cam mare si am aflat deja ca mosu' e doar un basm frumos spus copiilor.

Si totusi...Mosule, daca existi, sa stii ca imi doresc , ca un miss univers in devenire, sa aduci pace, liniste si bucurii. Ba nu! Imi doresc ca fiecare copilas sa primeasca vizita ta si asa, sa infloreasca pe fata fiecaruia un zambet. Si mosule,sa nu uiti ca....si eu sunt un copil:)

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Timpul a luat-o la goana

S-a terminat deja o saptamana de lucru. Este a treia saptamana de cand m-am angajat. Cand a trecut timpul?

Joi, Dariuca mea a facut doi ani. DOI!!! Parca acum cateva luni asteptam cu emotie sa nasc. Imi amintesc perfect ziua in care am nascut-o. Stiu exact si cu ce m-am imbracat sa merg la maternitate.
Parca mai ieri am tinut-o pentru prima data in brate. Imi amintesc cum stateam inerta si ma uitam la botul ala de om, invelit ca o sarmaluta, rosu, botit si...tacut. Pana a venit noaptea...:D

Imi aduc aminte prima baita, de parca ar fi fost acum o saptamana, primul cuvant, prima data cand a stat in picioare, cand si cum a inceput sa mearga. Si acum? Acum  are deja DOI ani?

De ziua ei am plans. De emotie, de nostalgie, de tristete, de nemultumire. Vreau sa-i ofer puiului meu tot ce-i mai bun. Vreau totul pentru ea. Vreau sa fie sanatoasa, fericita, implinita. Sa simta ca are in orice clipa pe cineva alaturi, ca in orice moment poate veni la mine, ca pot sa-i fiu alaturi atunci cand ea are nevoie.

Ma doare ca nu voi mai fi alaturi, fizic, de ea toata ziua, ca pana acum. Dar  voi incerca ca restul momentelor pe care le petrecem impreuna sa fie cat mai frumoase. Cele mai frumoase!

La multi ani, Daria!
La multi ani, Marius!

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Si eu as vrea

Momente:)

Eu:- Ce faci, honey?
Daria: - Bine, ani( honey)


Am adus intr-o zi acasa niste post-it-uri mai "smechere", gen acordeon. Aveam insa acasa unele clasice, lipite toate la acelasi capat. Incantatat de smecheria celor noi, Daria s-a jucat ceva vreme cu ele; Micuta, n-a stiut insa ca le-am luat si le-am lasat la indemana ei doar pe cele clasice. Mutrita pe care a facut-o cand a incercat sa le insire  si intinda a fost....  Indignata, se uita la mine si-mi zice: Nu mege! Ticat!(s-au stricat).

Cand ajung seara acasa, geanta mea purple:P devine centru ei de interes. Imi scoate toate nimicurile pe care le gaseste. Imi insira servetelele. Imi scoate cardurile, actele si hartiile din portofel. Imi fura gumele, desi stie ca nu are voie gumite. Imi ia lip-stick-ul si fuge intr-un colt, unde nu-i in raza mea vizuala , si se da pe gat cu el. Sau da pe pereti, dupa caz.  Dupa ce se plictiseste, isi pune geanca(asa-i zice ea) pe umar si o ia la pas, prin casa.

Acum vreo doua saptamani, cand inca stateam eu cu ea, sarea din pat direct pe hol. Si se incalta cu cizmulitele imblanite. Nu voia papuceii de casa, nu voia sosetutele. Nu! Ghetele de iarna, imblanita. Pijamale si ghete! Acum sunt mazgalite cu pixul si se pare ca nu-i mai plac. Logic, tot ea le-a "scris".


Intr-o seara il "cotropise" pe tati. Sarea pe burta lui, vesela, nevoie mare. O intreb:" ce faci, mami?" Imi raspunde senina: "Tropa, tropa!"


Eu: - Daria, unde esti?
Daria: -Acolo! Acolo Daria.

Din pacate, pentru mine, acum  am la dispozitie doar cateva ore sa ma bucur de ea. Dar e bine si asa. Macar stiu ca atunci cand ajung acasa, picea mea cu ochii mari imi insenineaza toata ziua.

vineri, 12 noiembrie 2010

Un nou cod rutier, mai....neoficial

Cum de ceva vreme mai circul prin oras cu masina, fie in calitate de sofer, fie de pasager , am observat niste "modificari" ale codului rutier. De exemplu:

* Prioritatea de prost- atunci cand te intersectezi cu-n prost, acesta are prioritate, indiferent de sensul in care se deplaseaza, de  semnele rutiere, etc. De cele mai multe ori, prostul care beneficiaza de aceasta prioritate se face remarcat prin diverse forme: iti taie fata, franeaza brusc cu intentia de a opri si chiar ramane oprit, nu folososte semnalizarea, si exemplele pot continua.

* Prioritatea de "judet"/ de capitala- sunt cateva judete sau mai bine zis cativa conducatori auto cu masini inmatriculate in cateva judete care au prioritate orice ar fi.Incep cu masinile de capitala(B), apoi adaug: Prahova, Arges, Buzau ,Bacau. Cel putin din punctul meu de vedere, astea-s cele mai..multe, le vad mai des si sunt cele mai....indisciplinate.  Asadar, daca intalniti masini inmatriculate in judetele de mai sus, asteptati-va sa trebuiasca sa cedati trecerea. Am suficiente exemple care-mi sustin afirmatiile.

* Prioritatea de marca a masina- aici intra masinile mari, puternice, cu multi caluti neimblanzit sub capota si ....autohtona Dacie. Nu Logan, Sandero si Duster ci Dacia 1300, 1310. Aia cu masini tari au prioritate pentru ca nu-si pot struni calutii naravasi, aia cu Dacia ca n-au frane.

* Prioritate de gabarit- dubitele, camioanele, de ce nu,  autobuzele de transport in comun au prioritate chiar daca au rosu la semafor, chiar daca esti deja in giratie si logic, vii din stanga lor, chiar daca esti angajat in traversarea, prin loc marcat(eventual si semaforizat).

* Prioritatea de taxi- nu stiu cum e in alte orase, dar in Brasov...esti "nevoit" sa le oferi prioritate. Si in calitate de pieton trebuie sa faci asta. Pentru ca, vrei nu vrei, taxiul ocupa tot trotuarul sau blocheaza intreaga strada si tu nu ai pe unde trece. Deci ei au prioritate.

* Prioritatea de banda a 3 a din giratoriu - ocupata de regula de unul care si-a castigat "prioritatea"  conform criteriilor sus mentionate. Si da, esti nevoit sa te opresti in mijlocul giratoriul, sa-l lasi pe "destept" sa treaca sau sa intri in el. dar de cele mai multe ori, prima varianta este cea daoptata de cei mai multi.

Sincer, nu stiam ca aceste norme sa fie trecute in vreun cod rutier oficial, insa, nu-i asa, viata ne ofera atat de multe experiente din care trebuie sa invatam... Nu sustin ca toti cei care conduc una din masinile categorisite mai sus sunt niste soferi prosti si periculosi, dar experienta mea, in calitate de sofer si pasager, m-a facut sa fiu mult mai precauta si sa ma feresc de astfel de exemplare. Acum mi-e suficient sa vad o masina de Bucuresti (si cum in Brasov , din pacate masinile cu nr de B sunt foarte muuuulte) ca brusc ma astept la ceva rau. Mi-ar lua prea mult sa povestesc tot felul de intamplari, mai mult sau mai putin haioase cu masini de B. Sau cu Dacii. Sau cu dubite si autobuze.

Acum, nu stiu daca sunt eu o nefericita care are atat de des "oportunitatea" sa intalneasca numai breji din astia in trafic, sau asta e de fapt realitatea...rutiera.

A, si nu am vrut sa discriminez pe nimeni. Cum era aia: "Acesata postare este un pamflet si trebuie tratata ca atare" :D

miercuri, 10 noiembrie 2010

E buna!

In dimineata asta Daria a fost tare mataita, la trezire. Am incercat sa o linistesc, sa o impac. Nimic. O tinea pe ai ei: a tena, a pena*. Habar n-aveam ce zicea ca plangea. Cert e ca-mi arata usa de la bucatarie.
-Mami, vrei sa merg in bucatarie?
-Da! zice ea, destul de hotarat.
-Pai mami, nu-i nimeni in bucatarie. Ce sa fac acolo?
Dar pentru ca la un astfel de raspuns a inceput iar cu atena, apena(habar n-am ce inseamna) zic sa-i fac pe plac copilului. Ma duc in bucatarie, ma uit pe geam, ma intorc in camera. Incepe iar! Sta 2 secunde si apoi se cere in brate ( a bate). O iau in brate. Dar nu-i suficient. Imi arata iar, usa bucatariei.

Intram in bucatarie si o intreb ce vrea de acolo. Imi arata dulapul. O duc aproape de el. Deschide o usita, arunca o ocheada. Deschide si a doua usita. Ia borcanelul cu zahar. Ridica capacul, pune limba pe capac. II iau borcanelul sa-l pun la loc. Maraie ca un catelus caruia ii este luat osul. I-l dau, din nou. Isi moaie degetelul in gurita apoi il baga in zahar. Plescaie satisfacuta si apoi zice" E buna!"

Ne intoarcem in camera, fara borcanelul de zahar, o asez pe pat. Ea inca contempla si zice "e buna".

Poti sa te pui cu gandurile si mofturile copilului? Nu poti:)

__________
* de remarcat ca in dimineata asta, majoritatea cuvintelor incep cu a: a pena, a tena, a bate

marți, 9 noiembrie 2010

Pitzi

  Daca n-are tati bani de vuitoane, improvizez :) La urma urmei, atitudinea e totul!

 Putina indiferenta nu strica.Adica, sa se vada ca nu-s asa "accesibila" si abordabila :D
 Nu-i tocmai cea mai comoda gentuta, dar e de firma!
 V-am pupat! Haidi pa!

luni, 1 noiembrie 2010

Cotton candy

                                                        Am prins vata de zahar!
                                                          Mama, ce buna e...
O bag toata in gura, poate mai capat:D
                                                                   Mai ai, da? Ca mai vreau.
Cat de buna poate fi. Ia uite ce gura mare am acum...
Oare mai prind?
Dar mai vreau...Te rog...

vineri, 29 octombrie 2010

Revigorant

Ce bine ne-ntelegem noi...doi, sau trei, dupa caz.

Ştiu ca n-am mai scris de ceva vreme despre cat de mult a crescut Dariuca si cat de multe ştie ea.Unii dintre cei care ne mai urmaresc, m-au rugat sa mai improspatez blogul cu noutati despre viata noastra-n trei.

Pe zi ce trece vocabularul Dariei este tot mai dezvaltat, isparvile sunt din ce in ce mai mari, iar eu raman tot mai des surprinsa de  cate poate face si zice un pitic de nici doi ani.

Atunci cand te intalnesci cu Daria , ca o fetita educata ce este, se prezinta Daia. Ca zice de vreo 10 ori daia, daia, daia.... e partea a doua. Apoi asteapta sa o intrebi cati ani are. daca nu intrebi, dupa ceva vreme iti va spune singura "doi". Si dupa caz, te va informa ca merg/ vine din "pacu" ori de la pui, ori merge "a tati". Apoi iti va spune de pisi, care se afla in vacanta..."a buni". Si de aici discutia poate varia, in functie de interloc\utor, disponibilitate sau centru de interes.

Nu o sa reusesc sa-mi amintesc toate cuvintele pe care si le-a insusit domnisoara, dar o sa incerc sa le amintesc pe cele mai....deosebite.
bodotu = robotul de bucatarie
cochi = struguri
b(i)uz = tantari, muste, albine si alte insecte bazaitoare
bunza = branza
acochii= covrig/ covrigei
utu =  iaurt
apte = lapte
bedele =  la revedere
buna = noapte buna
cuze = scuze
cina =  vecina
bunu= bunicu
(a)bitza =  ciorbita
cane = carne
afala= afara
pacu= parc
pici= piciorul
butita = burtica
panu= pantalon
ciula= caciula
papu= papucei
chie= a scrie
banu= balonul
titza= fetita
nino = ambulanta/ politie/ pompieri
bum-bum = masina
tigu, tighila= Tigrila, personajul de desene 
Michi= Mickey Mouse
ganbe= galben
ede= verde
ciucea= cruce
pis= parfum



Din categoria cuvintelor pe care le-ar putea intelegea toata lumea ar fi:  pisi, po(r)cu, focu, depa(r)te, mu(l)te, mana, sus, jos(gios), nani, ca(r)tea, bani. mijea(minge), tenu(tren), buni, (r)osu,unu, doi, tei, patu, cicio, opt, zece, paine, cioco, cacao, pufu, ulei, ch(r)ema,capac,ou, etc, etc, etc

Limba animalelor: caine, pisica, vaca, leu, elefant, soricel, lup, urs, oaie, capra, cal, porc, sarpe, tantari/ musca, magar, rata, gasca, gaina, cocos.


Mai nou, adica de sambata, este super incantata sa i se cante "la multi ani". Iar daca ii dau si o lumanare in care sa sufle.... e  in extaz. Astazi, cel putin a inceput singurica sa cante: mu..ci ani, mu..ci ani..Daia!" Eu , neavand de lucru, i-am adus o lumanarica de tort si apoi...tine-te! Si acum seara, m-a luat de manuta sa mergem in bucatarie sa aprindem "focu". Cum era expresia aia:  Ce-si face omul cu mana lui ...se cheama lucru manual :D

Despre alte ispravi, altadata. Acum, doua-trei mutrite:)


marți, 19 octombrie 2010

Daria vs. mata

  Sambata, am primit de la o prietena o pisica. Alba, micuta, pufoasa, jucausa. Nu-mi plac matele, dar am zis sa o iau, in probe sa vad cum se intelege domnisoara cu animalul. Si asa toata ziua o cauta pe pisica din spatele blocului si o striga:"pisi, pisi".

 Distractia a inceput inca din momentul in care s-a urcat in masina, Pisica, zic. Speriata cum era isi tot cauta un loc in care sa se simta in siguranta. Pentru mine asta a insemnat sa deschid cu grija fiecare portiera si sa o caut pe sub banchete, printre jucariile Dariei. Cum dadeam sa o prind, cum fugea, din nou. Pana la urma am gasit-o ghemuita langa scaunul Dariei.

Cand am ajuns acasa, daria abia se trezise Usor adormita, a venit curioasa sa vada ce i-am adus. Cand a vazut-o, s-a luminat, e exclamat  "pisi!" si s-a dat doi pasi inapoi :D A durat putin pana s-a obisnuit cu prezenta ei in casa si apoi sa te tii... O prindea de coada, de labute, o lua de blanita, o ridica, ii verifica mustatile, ii numara ochii(desi erau doar doi). La un momentdat, pentru ma pisica se urcase in bratele ei, a incercat sa-i intoarca favorul si sa se urce si ea , cu picioarele, pe biata pisica. I-a dat sa pape, a plimbat-o cu masinuta, i-a facut ture de casa(tinand-o de ...blanita), s-au jucat cu o minge si o nuca.

Asa de bine se obisnuisera, incat Daria nu mai voia sa doarma, de grija pisicii, iar pisica nu putea dormi din cauza Dariei. Cand am dat pisica afara din camera, am inceput amandoua sa planga :)) Daria chiar ajunsese sa accepte sa o duc pe hol, acolo unde merge atunci cand e pedepsita, numai sa stea cu pisica.

Cred ca Dariei ii placea bietul animalut, insa am considerat ca e prea mica sa inteleaga ca o doare pe pisi daca o trage de coada, ori daca o taraie prin casa, asa ca am decis sa o ducem la buni si sa amanam momentul responsabilizarii cu ajutorul unui animal pana mai tarziu.

luni, 11 octombrie 2010

Toamna, din nou:)

Ziceam ca nu-mi place toamna. Acum simt nevoia sa fiu mai explicita: nu-mi plac zilele acelea ploioase si friguroase de toamna. Cum pentru cateva zile la Brasov a fost mai mult iarna decat toamna, am reanalizat lucrurile, am reordonat criteriile si imi modific "declaratia".

Nici eu nu aveam habar cat de mult pot savura o zi de octombrie, cu soare molcom, cu cer senin, cu adieri usoare de vant. Asadar azi m-am bucurat din plin, impreuna cu Dariuca, de o astfel de zi. Cine stie cat o sa mai fie vreme buna. Macar cum a fost azi.

Asa ca am ajuns sa ma bucur de toamna, de faptul ca inca mai pot iesi afara fara sa iau pe mine jumatate din hainele din dulap, ca inca pot sta pe o banca fara sa risc sa ma dezlipeasca cu apa calda de acolo, ca inca putem, eu si Dari, zburda prin parc.

Mi-ar fi placut sa fac si cateva poze, dar scumpul meu Nikon e in concediu medical. Asa ca ...astept sa se faca bine:)

Dialog

-Dari, vrei sa-ti taie mami unghiutele la picioare?
-Daaaa!
-Bine, uite iau forfecuta. Acum stai aici sus(pe marginea patului) si da-mi un piciorut.
-Atu'! Atu'!....Atu'!   Atu'!
-Pai mami, nu am reusit sa-ti tai nici o unghiuta. Iti tai o unghiuta la un piciorus si apoi imi dai celalalt piciorus.
-Atu'! Atu! Mana! Mana!
-Mami, la manuta ti-am taiat unghiutele Acum trebuie la picioare. Daca tot imi dai celalalt piciorus cand abia reusesc sa apropii forfecuta de degetel nu pot sa fac nimic.
-Mana!
-Bine mami, taiem in alta zi unghiutele. Acum hai sa facem nani.
-Nu nani!

marți, 5 octombrie 2010

Love is for free.... Sometimes




L-am vazut si auzit pe dragutul asta vineri, la un concert in Piata Sfatului. Comercial ori ba, mie imi place. Ma umple de energie si ma inveseleste.

vineri, 1 octombrie 2010

Toamna...

Nu-mi place toamna. Nu mi-a placut niciodata. O asteptam doar pentru ca atunci era ziua mea. Si ca, asa cum am invatat la gradi si la scoala, se coc anumite fructe. De fapt, invatam ca toamna se coc fructele, desi nu prea mancam capsuni ori cirese toamna.

Daca ar fi sa aleg un aspect placut al toamnei, as alege....Hm, nici nu stiu ce as alege. Nu reusesc sa gasesc nimic placut. Ba da! M-am gandit. E placut sa te plimbi agale, prin parc, prin frunze. Sa te asezi in gramada de frunze si sa privesti cerul. Sau sa te bati cu frunze. Cred ca frunzele cazute imi plac...

Toamna-mi insufla nostalgie. Si frig. Si ploaie. Si nu imi place.....

joi, 23 septembrie 2010

Cicadele

Hai sa va zic ceva ce nu cred ca foarte multa lume stie. Nici eu n-aveam habar pana ieri seara de existenta insectelor astea , numite cicade.

Sigur se gasesc mai multe informatii pentru cei intersati. Pe mine m-a surprins un aspect. Ca o anumita specie de cicade, intalnita prin America de Nord traieste in pamant timp de 17 ani . Si dupa astia 17 ani, ies din pamant miliarde de insecte, traiesc 2-3 zile, isi depun ouale si mor. Iar urmatoarea generatie va vedea lumina soarelui peste....alti 17 ani. Tare, nu?

"Larva acestui muzician traieste in pamant, la o adancime de o jumatate de metru, timp de saptesprezece ani in sir. Cand au trecut acesti ani, toate larvele, miliardele de larve raspandite pe un teritoriu enorm, ies din pamant precis in aceeasi zi, si anume in ziua de 25 mai. Fenomenul e studiat de sute de ani - incepand din 1633. In zadar in cursul celor 17 ani sunt si ani bisecti, in zadar se invarsteaza lunile cu 30 si 31 de zile; cicadele ies din pamantul unde au stat saptesprezece ani, toate, precis in ziua de 25 mai. Nici una mai inainte.(sursa )

Asa-i ca nu stiati? :))) 

Ca si oricare alta insecta, cu exceptia buburuzelor, mi se pare dezgustatoare ca aspect, dar nu asta conteaza :D

Uno, dos, tres....

Praf

Asa-s nervii mei. Si gatul. Praf!

Sunt racita. Ma doare gatul si tusesc. N-ar fi asta o problema asa de mare, ca doar nu e prima data in viata cand sunt racita, dar mi-e teama sa nu raceasca si picea.

Si ca tot pomeneam de pice....e intr-o, sa zicem... pauza, de alimentare. Nu vrea (sau nu poate) sa manance. ii sparge si a doua parte a unei maselute de sus, plus, zic eu, o maseluta jos. Se adauga putin rosu' gat( dupa spusele medicului de familie) si niste ganglioni mariti. Asadar e de aseara pe antibiotic. Cat o fi sa-l mai ia, ca e foarte  gretos. Ma si mir ca l-a luat saracuta, de doua ori.

In rest nu mananca mai nimic. Bine ca inca mai accepta lapticul de dimineata si seara, ca acu' 2 zile am avut ceva emotii legat de subiectul asta. Iar in cursul zilei...un iaurtel, 3-4 lingurite de ciorbita, un galbenus, putina painica cu dulceata si...cam atat. Foarte putin. Iar nervii mei sunt praf din cauza asta. Am mai zis asta?

About....me?!?

Mai e mai putin de o saptamana pana la ziua mea. Miercuri mai exact, va fi. Si dupa multi ani, am decis sa nu ma mai feresc sa zic asta.M-am decis sa raspund la telefoane, la mesaje si chiar la usa.:)) Anul asta vreau sa primesc cu drag toate urarile. Daca vor fi, desigur.


De ziua mea imi doresc sa ma simt bine. Sa ma bucur de viata si de ceea ce am. Sa ma bucur de cei dragi Doar o data-n viata fac 24 de ani, nu?

miercuri, 15 septembrie 2010

Mica ecologista

Nu am mai povestit nimic de Dariuca in ultimul timp. Si nu ca nu as avea ce, ci pentru ca...asa a fost sa fie.

Pe mine, personal, ma surprinde in fiecare zi cu cate ceva. De exemplu ieri. Eram in parc cu buni, la locul de joaca. A gasit un ambalaj de plastic in nisip. S-a uitat la mine, i-am comfirmat ca-i "caah" si a pornit tantosa spre cosul de gunoi aflat la 6 metri de ea. A aruncat ambalajul si si-a asteptat laudele, super satisfacuta. Cosul de gunoi , precum si ambalajele astea pe care le gasesti la fiecare pas pe strada sunt pentru ea, de fiecare data un maaare punct de atractie.Ma asteptam sa la ridice(desi ii zic mereu ca sunt mizerii si sa nu puna mana, ca au fost aruncate de niste oameni/copii neobrazati si ca ar trebui duse la gunoi), dar nu sa le si duca la gunoi. Ecologista lu' mama. O inscriu in campania

luni, 13 septembrie 2010

Se misca ceva-ceva

V-am povestit de faptul ca eram sa fiu spulberata pe trecere, pe culoarea verde a semaforului de un sofer RAT, nu? Ei bine, imediat dupa incident le-am trimis celor de la RAT-Brasov o reclamatie, in care am detaliat incidentul. Sincer, nu ma asteptam sa se intample nimic. Deh, e Romania! Dar eram mult prea revoltata ca sa stau cu mainile-n san. M-am gandit ca data viitoare poate sa nu mai fiu asa norocoasa. Si in fond, era doar o declaratie, nu-l chemam in instanta.

Azi dimineata am primit, spre marea mea surpriza raspuns la reclamatie. S-au facut verificari si desigur, incidentul a fost confirmat!!!! WOW!!!!! Soferul a fost reinstruit si sanctionat disciplinar. Pe de o parte imi pare rau ca l-au sanctionat. Pe de cealalta parte consider ca s-a procedat corect.

Sunt tare surprinsa . Ceva-ceva se mai misca parca, in tara asta. Chiar daca la un nivel taare mic. Dar macar nu stam pe loc. Prea mult. Facem joc de glezne.

duminică, 12 septembrie 2010

Pe sosele

In ultima perioada am avut tot felul de experiente mai mult sau mai putin ...periculoase, in trafic. Fie la volan, fie pe trecerea de pietoni ori trotuar sau ca pasager intr-o masina.

De exemplu, acum aproape o luna , un sofer inconstient de la RAT-Bv a zis ca e suficient de smecher incat sa ignore culoarea rosie a semaforului si uite asa a trecut cu aproape jumatate de autobuz peste trecerea de pietoni.Pietoni care, evident, aveau verde. Norocul meu a fost ca traverasm din partea opusa spre cretin si nu invers.

Deunazi era sa-i "reconditionez" Solenza unui inconstient. Ce daca ai banda dubla continua? Ce daca ai carosabilul ud si vizibilitate redusa? La ce bun sa te gandesti la siguranta alora de circula pe langa tine? Nu....Tu esti suficient de cretin incat sa te opresti brusc si sa stai muuult si bine, pentru un viraj la stanga. Si devii cu atat mai interesant cu cat toata manevra asta dureaza cat mai mult, dat fiind ca de pe contrasens vine coloana de masini. Din fericire, i-am impins doar putin masina. Ce ma intriga mai rau e ca doar eu picam vinovata la toata distractia asta. Ca n-am pastrat distanta.

Se vede bine ca Dumnezeu ma iubeste. Cam de fiecare data am scapat doar cu sperietura. Si cu 789650483 de nervi.

Imi place sa conduc. Am o senzatie de libertate, de independenta, dar dezastrul asta de pe sosele, miile de inconstienti pe care-i vezi zilnic ma fac sa ma gandesc de doua ori inainte sa ma urc la volan, sa-mi fac o cruce mare si sa zic "Doamne, ajuta-ma sa ajung teafara acasa!".

M-am saturat de idioti cu masini tari si scumpe care considera ca li se cuvine tot, ca pot face orice. M-am saturat de retardatii care daca te vad femeie si/ sau la volanul unei masini mai vechi cred ca nu ai voie sa iesi in trafic si ca atare te pun in pericol. M-am saturat de toantele care vorbesc la telefon sau casca gura aiure si pe care le intalnesti "avariate" in fata magazinelor cu haine, sau care se opresc sa stea de vorba cu o alta piti. Da, pe strada. M-am saturat de cei care nu folosesc semnalizarea, de putorile care-si pun masina pe avarie fix in usii pe care intra cand au treba, de lene sa mai mearga 50-100 de metri , chiar daca drumul are o singura banda pe sens. Mi-e sila de cei care, daca ai avut "tupeul" sa-i claxonezi sau sa-i atentionezi, ori carora nu le-ai permis nu stiu ce tampenie , iti taie ostentativ fata ori te depasesc si apoi iti franeaza brusc in fata, care te sicaneaza.

De pe locul din dreapta pot sa observ si mai multe magarii. Si de fiecare data ma umplu ne nervi.

Si eu gresesc. Sunt constienta si-mi asum raspunderea pentru greselile mele. Cred ca fiecare sofer a gresit macar o data-n viata. Dar nu vreau sa vorbesc despre greselile monore, de cele mai multe ori neintentionate. Cei pe care i-am descis mai sus si despre care am vorbit sunt din categoria celor care considera ca asa se conduce, ca e normal ceea ce fac ei si n-au nici o mustrare de constiinta pentru stupizeniile pe care le fac.



Mi-as dori ca la o perioada de timp fiecare sofer sa fie supus unei reexaminari. Atat medicale cat si a cunostintelor. Ori poate criterii mai stricte de obtinere a permisului. Ori poate o legislatie mai buna. Ori poate...sa emigram intr-o tara civilizata. Cred ca asta ar fi cea mai realizabila
Teethy

marți, 7 septembrie 2010

Miere de albine

Cred ca toti au auzit de efectele benefice/ terapeutice ale mierei de albine. Sau ale produselor apicole, in general.
Altruista cum ma stiti   Sickened, m-am gandit sa vin in sprijinul celor care doresc sa consume  miere naturala, fara zahar sau alte nebunii. Tatal meu este pasionat de apicultura . In principiu, mierea pe care o produce nu este destinata comercializarii ci mai mult pentru uz frecvent. Eu nu ma dau in vant prea tare dupa ea(miere) asa ca m-am deci sa-mi vand "mostenirea" primita.  Asadar, garantez pentru calitatea ei.



La cerere, pot oferi mai multe detalii. Merita sa incercati .

luni, 6 septembrie 2010

Concediu de-o zi

   Dupa aproape doi ani, ne-am facut si noi, adica eu si Marius,curaj si am plecat o zi fara Dariuca. Am ales localitatea Coamndau, in Covasna, si pentru ca era aproape de casa (in caz de se intampla ceva si era nevoie sa ne intoarcem urgent) dar si pentru descrierea pe care am gasit-o pe internet vizavi de localiltate si hotel.

  Nu o sa zic cat de greu mi-a fost sa o las pe buburuza dormind, desi era pe maini bune, respectiv ale bunicei. Ba zic. A fost tare greu, mai ales ca stiam ca plecam pentru cel putin 24 de ore. Abia asteptam sa ajungem la hotel, sa ne despachetam si sa sun sa vad cum e. Dar pana sa ajungem la hotel, ne-am oprit in Covasna. Ne gandeam sa mancam ceva, ca plecasem fara sa mancam nimic, pentru ca domnisoara a simtit ca urmeaza sa se intample ceva si se trezea la cel mai mic zgomot. Si decat sa nu mai putem pleca, am preferat sa plecam flamanzi.

Am pierdut vreo ora prin Covasna, cu poze si mancat ceva de gen patiserie, am cascat gura la minunile adunate in centrul statiunii(cred ca era targ sau balci, ca erau diverse lucruri specifice genului asta de "evenimente") si curiosi sa vedem ce ne-asteapta-n munti am plecat spre Comandau.



Citisem pe net recomandari despre hotel si drumul pana acolo, asa ca ma asteptam la drum de tara si gropi. Dar nu stiam ca vreo 15 kilometri din cei 20(Covasna-Comandau) inseamna drum forestier, nici macar pietruit, cu muulte gropi, cu hau in marginea drumului si cu camioane incarcate cu lemne. Cu mai mult de 30/h nu cred ca am mers. Asta ca sa stiti cum e , daca sunteti curiosi sa mergeti.

Pe la vreo 12:00  - 12:30 am ajuns in sfarsit. Recunosc ca la inceput n-am fost impresionata. Din exterior, la o prima privire nici gand de hotel de 3 stele. Poate ca aveam eu alte asteptari, poate ca pozele vazute lasau sa se inteleaga altceva. Dupa ce am intrat in hotel, dupa ce am ajuns in camera am inceput sa vad lucrurile altfel. N-am putut sa surprind in poze toate detaliile dar cu ochiu liber reuseai sa-ti dai seama ca toate lucrurile fusesera alese cu bun gust, toate detaliile fusesera gandite, ca nu s-a facut rabat de calitate.

Camera a fost deosebita, mancarea buna(poate putin cam...scumputa), servirea foarte buna, personalul super de treaba, conditii bune, peisajul deosebit. Singurul minus, desi nu poate fi tras nimeni la raspundere pentru asta, a fost lipsa semnalului la mobil. Si in conditii normale, in care te duci acolo strict pentru relaxare, asta n-ar fi deloc o problema, dar pentru mine, stiind ca am lasat pentru prima data copilul acasa , pentru o perioada mai indelungata, a fost o problema. Dar cei de acolo au fost saritori si s-a rezolvat, cu ajutorul mamei, problema.

Am mancat bine(cel putin din punctul meu de vedere, dat fiind ca am mancat doua feluri la pranz, iar eu obsinuiesc sa mananc de doua ori pe zi), am dormit bine, am vizitat imrejurimile, am culez zmeura si bureti, ne-am jucat cu un catelus haios, ne-am relaxat in balansoar, am facut sauna finlandeza. Data viitoare o sa incercam si jacuzzi-ul, plimbarea cu ATV-ul si poate si sa pescuim si  niste pastravi.

Pentru o posibila noua vizita o sa stim sa luam cu noi ceva de mancare/ de rontait, niste apa/ suc si ceva hainute groase. Dat fiind faptul ca eu eram in pantofiori subtirei, a trebuit sa-mi iau niste soseta ca sa nu-mi inghete picioarele.Inestetice dar calduroase:)





              

luni, 30 august 2010

N-am timp!

In caz ca se intreba cineva ce mai facem, pe unde mai umblam si de ce nu mai scriu...o sa va zic imediat. Si daca nu se intreba nimeni, eu tot va zic, Preventiv, asa :)

Idee de baza e simpla. Si se deduce din titlu: N-am timp! Nu prea mai am timp de nimic. Asa zboara timpul asta...De vreo doua saptamani imi doresc sa ma vopsesc si sa ma tund, sa mai scriu pe acilisa, sa ma fac una alta, dar ...n-am timp. Ne trezim la 10, adormim la 24. Si umplem timpul asta cu doua reprize de parc/ plimbari, mancat(Daria, ca eu mai rar), putina joaca/ desene cu Mickey Mouse, somnic si...gata ziua. Nici nu vreau sa ma gandesc ca peste cateva luni nici nu o sa mai pot sta acasa toata ziua cu pitica, ca ma apuca plansul. Din punctul meu de vedere se anunta o iarna grea. Rau de tot.

Ca si rezumat al zilelor trecute...Acum o saptamana, mai precis week-endul trecut, ne-am bucurat si relaxat asa cum n-am mai facut de vreo doi anisori. Am fost la nunta unor priteeni, ne-am simtit exceptional, am depasit si problema lasatului copilului acasa, chiar daca a fost vorba doar de 5-6 ore. Duminica din we trecut ne-am petrecut, din nou, de data asta la o pensiune si cu tot cu Dariuca. Dariuca, care a fost in elementul ei. A zburdat, s-a jucat cu alti copii, a dansat, a mancat, a fost bagata "maxim" in seama, s-a jucat cu cateii(ba chiar le-a dat si pietre si baloane sa manance).

Saptamana ce s-a incheiat ieri a fost...posomorata. Ceva treburi de rezolvat, multa asteptare, dar happy-end:). Ieri am distrat copilul la locul de joaca dintr-un mall. Din relatarile lui tati cica s-a simtit foarte bine. De fapt, mi-am putut da si eu seama de asta, dat fiind faptul ca nici n-a remarcat faptul ca eu nu eram cu ea.


Avem ganduri de duca, de concediu si relaxare dar nu prea avem finante:) Dar un week-end tot gasim noi ceva de facut sa ne destindem. Sau se ne incarcam bateriile pentru toamna-iarna ce ne bate la usa. Brrrr, ce frig a mai fost ieri.

Child-free :D





Mami....relaxata:)





 
                                                                                                                           

 Tati la "datorie"








                                                                                   



"Dons'oare"







P.s. Nu ma descurc sa aranjez mai "elaborat" pozele, asa ca...ma scuzati:)

luni, 16 august 2010

Monologul Lui Dumnezeu

Am primit chestia asta pe mail. M-a miscat. Cat adevar...M-am hotarat sa o fac publica. Poate si altii realizeza ce si cat gresec.

Monologul Lui Dumnezeu

"M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata.
Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi.
Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu.
Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea ocupat.
Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, am surprins pentru tine cerul cu culori si
cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.
Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe.
Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie
marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta
placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, M-ai injurat.
Doream atat de mult sa-Mi vorbesti..
Oricum ziua era, inca, lunga!
Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am
asteptat.
Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.
 
Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea
cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori
pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat...
Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine.
Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata...
Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau.
Te iubesc atat de mult incat te voi rabda.
Acum esti pe punctul de a te trezi din nou...
Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin
timp din timpul daruit tie.
Iti doresc o zi buna si minunata ca sufletul tau luminos ! 
Al tau Tata, Dumnezeu."

12 motive pentru a fi Balanta

1. Vrei ca toata lumea sa fie fericita.( Grea misiune)

2. Motto-ul tau : Am gust in toate. (sau vreau sa cred asta)

3. Nu ai idei sau prejudecati preconcepute.

4. Oh, atat de iubitor. (I love you all:)))

5. Iti place sa fii drept. (DAAA!)

6. Super sensibil. ( deja mi-ai dat lacrimile:P)

7. O furtuna a mintii, dar de lux.

8. Urasti sa iei o decizie. (Marius stie:)))

9. In continuu iti redecorezi casa. (Si ai mei stiu asta)

10. Mare amator de senzational. (vreau sa fiu de fata la toate lucrurie "tari")
 
11. Iti cunosti bine limitele. (sa zicemmm:P)

12. Open mind : Toti muncim pentru Dumnezeu. Este un patron dur si salariul nu-i intotdeauna grozav, dar exista destule rasplati.

Textul e preluat de pe net . dar mi se potriveste manusa:P

joi, 12 august 2010

As....

...manca acadele. Multe. Colorate. In diverse forme. Cu arome de cirese si frisca. Si cu aroma de cola.

...pleca la mare. Singura in masina, sa conduc cu muzica tare,  sa simt vantul in par . Sa fac baie noaptea, in mare, sa stau o zi intrega la plaja, iar un tip dragut( poate chiar sotul :P) sa ma aprovizioneze cu cockteil-uri.

...manca o inghetata de la dozator. De ciocolata. Fara topping.

...vrea sa vad un apus. Intinsa pe iarba umeda. Ascultand greierii si bondarii. Si linistea....Mi-e dor sa ascult linistea.

...merge desculta. Pe nisipul fin si fierbinte al unei plaje, in apa marii, pe iarba mare si moale...

...manca dulciuri. Tot felul de dulciuri: sarlota, placinte, bezele, tort de cioco, prajiturele, gogosi, papanasi...Multe dulciuri...

...vrea ca macar una din toate astea sa se indeplineasca. Curand. Cat mai curand:)

Edit: Voiam vata de zahar. Si am mancat. Ieri, la Rasnov. am dovezi :)

miercuri, 11 august 2010

De ce?

Nepotica mea, Anastacia, e in etapa lui De ce? . Cat am fost acasa m-a zapacit cu intrebarile. Sau spus intr-o maniera pozitiva, m-a pregatit pentru ce o sa ma astepte.  Si cum lucrurile "rele" se invata usor, se pare ca m-am molipsit si eu de de-ce-ism si vreau sa aflu si niste raspunsuri.

De ce poarta baietii/ barbatii pantaloni scurti/ sort si bluza de treining incheiata pana la gat? Ieri am vazut doua astfel de exemplare. Doi malaci, care se vedeau  ca merg la sala, la solar(sau plaja),  care se epilasera  pe picioare, purtau  sorturi scurte si stramte rau, slapi clipocitori si bluza de treinig pe care si-o incheiasera  pana-n gat. Le-o fi fost frig la gat? Sau la patratele? Desi era amiaza si respectiv dupa-amiaza, iar soarele inca te incingea. La picioare nu le e frig?

De ce spartul semintelor  a devenit sport national? In fata blocului, in scara blocului,  pe strada, in parc, in piata, in statia de autobuz, pe plaja, in mare, la strand, in tren, la locurile de joaca pentru copii, in parcari.....Peste tot coji de seminte, oameni spargand seminte. Am o pustoaica de 7 ani pe palier cu mine care-i meseriasa la spart seminte. Are o adevarata tehnica, ajung cojile la mai bine de juma' de metru.


De ce daca esti prost trebuie sa epatezi? Nu poti stal linistit in banca ta. Nu te multumesti sa stie doar familia ta cat de prost esti?
La fel de bine merge inlocuit cuvantul prost cu urat/hidos. O tanti la vreo 35 de ani, cu trei randuri de burti, mergea tantosa pe strada imbracata cu o bluza roz-ciclam, scurta pana la buric, stramta sa plesneasca, cu decolteu adanc,  "asezonata" cu o pereche de jeans cu talie inalta, la fel de stramti.Culoarea parului n-am retinut-o. Nu-mi puteam dezlipi privirea de pe culoarea tipatoarea ce invelea cele trei randuri de burta .
N-am nimic cu cei care au un numar de kilograme in plus. Am ceva cu cei care tind sa-mi zgarie mie retina si sa-mi scada pofta de mancare aparand asa pe strada.

De ce sunt unii  de neam prost si de-o nesimtire/inconstienta crasa?  Exemple? Iesiti jumatate de ora in trafic si va lamuriti.

De ce omul cinstit, corect si dispus sa munceasca isi ia suturi in...dos? Iar cel ce minte si freaca..menta e lasat in pace?

Mai am inca destule nelamuriri dar simt ca mi se urca sangele la cap . Iau o pauza, inspir, expir, beau o limonada rece si..imi trece.

marți, 10 august 2010

Slanic Prahova

Aproape doua ore jumatate pana acolo. Mers lejer , de promenada. Peisaje extraordinare, aer curat(daca scoti capul ca mine, pe geam, sa-ti bata vantul in fata, sa te gadile razele soarelui la nasuc), drumul destul de bun si lejer. Idioti in trafic gasesti, ca n-ai cum, din moment ce mergi pe un drum public. Fiind duminica n-am intalnit nici prea multe TIR-uri. Nu pe sensul nostru de mers.

Pe drum am intalnit sute de Forduri. Fara exagerare. Poate pentru unii n-are nici o relevanta ce zic eu aici sau faptul ca am remarcat multele Forduri in trafic, insa, cum ziceam si mai de mult, Ford e marca mea de suflet, de masini. Si mi-e drag sa le vad in trafic. Mi-ar placea sa exista o regula nescrisa, si anume ca posesorii de masini de aceeasi marca sa se salute si ajute  intre ei in trafic. Mai ziceam pe undeva ca-mi place solidaritatea, ca-mi plac oamenii care impartasesc un tel comun, care au ceva ce-i apropie.

Din ce-am vazut eu, Slanic e un oras trist. Un oras (ca-i oras, nu?) prafuit, uitat de civilizatie. Obiectivul nostru a fost Salina Unirea. Nici un indicator nimic. Am intrebat pe cineva si ne-a zis ca tot inainte. Apoi am vazut o mare de oameni si masini si am dedus ca acolo o fi. La intrarea in parcare dai 2 lei. Taxa de parcare, cica. Care parcare e un spatiu deschis, cu pietris pe jos. Atat. Nemarcat, neasfaltat, nimic. A, ba da, mai era ceva. Daca voiai sa ajungi cu masina fix in fata salinei trebuia sa-ti lovesti bara fata de un mal de sant.
In stanga salinei, undeva mai in jos e o terasa, cu scaune din alea de plastic.  In dreapta era un chiosculet unde se vindea...sare. ca doar nu era sa se vanda nisip. Drept inainte....salina Unirea. Si de la intrare cam in 300 de metri coada de oamene dornici sa coboare in salina. drept va spun ca m-a dezumflat coada aia de oameni. Cred ca aveam de asteptat mai bine de o ora, in conditiile in care la 17 se facea ultima coborare iar noi ajunsesem undeva pe la 15. N-aveam nici haine groase la noi( temperatura e de 13 grade in salina ), prunca era obosita, matatita si oarecum flamanda, asa ca ne-am zis: next time.

Am fi vrut sa vizitam ceva daca tot am ajuns pana acolo, dar din pacate nimic. Totul e trist, posac, gri si vechi. Poate n-am ajuns noi unde era ceva bun de vazut, dar la ce sinistru ni s-a aratat pana atunci orasul, n-am avut curaj sa mergem mai departe. E pacat ca oameni-s indiferenti, e pacat ca-s nesimtiti, e pacat ca cei mai multi aleg sa strice decat sa conserve sau sa faca mai bun, mai bine. Si ma refer aici la toti cei care uita de cei 7 ani de acasa, care lasa-n urma lor mizerie, care nu se gandesc ca in urma lor va mai veni cineva care va vrea poate sa se bucure de ceea ce s-au bucurat si altii inanite.

La intoarcere drumul a fost lejer. Pe sensul nostru. ca inspre Bucuresti era deja coloana de masini. Si desigur, nesimtiti, inconstienti si teribilisti.

luni, 9 august 2010

Mi-e dor de...

Am multe doruri in ultima perioada....Dar poate cel mai tare mi-e dor de mare :)





Si de un concert Voltaj, desigur.

vineri, 6 august 2010

Nu-i de ajuns sa aduci pe lume un copil, trebuie sa-l si educi

V-am zis c-am fost in vacanta, nu? V-am zis si ca am intrat in contact cu diversi oameni, de diverse varste si statuturi? Asadar am intrat in contact si cu oameni cu copii. Sau parinti, pe intelesul tuturor. Desi chestia asta e discutabila.
Nu pretind a fi cel mai bun parinte din lume. Dar ma straduiesc : D . Din pacate am tot intalnit oameni care aduc copii pe lume dar uita ca tot de responsabilitatea lor e sa-i si educe. Nu prea e suficient sa-l aduci pe lume si sa astepti sa-l educe mediu ori scoala. Am intalnit multi copii simpatici, imbracati frumos, aranjati si parfumati dar care nu stiau sa se comporte. Copii care luau jucariile altor copii din mana, copii care tipau isteric atunci cand incercai sa le vorbesti sau sa le explici ceva si ai caror parinti, relaxati, uitau ca au iesit afara cu ei. Parinti care nici macar nu incercau sa explice copilului ce se intampla, care nu incercau sa aplaneze un conflict sau si mai rau parinti care stau linistiti de vorba, la 15 metri de copil, cu spatele la acesta, in timp ce zgaiba lor ii scotea ochii altuia ori il impingea pe tobogan. Am vazut copii marisori, de 3-4 ani, care nu stiau sa zica multumesc cand primeau ceva, iar te rog-ul era inlocuit cu o smuncitura. Copii care nu stiau ce-s regulile, care nu asteptau ca si celalalt copil sa se dea pe un tobogan, copii care se foloseau de jucariile altora mai mici si care de fapt n-aveau voie sa se joace cu propriile jucarii. Iar parinti...practicau sportul national: spartul semintelor.

Am fost pusa la colt de o tanara bunica ca stau prea mult in preajma Dariei.Ca vezi Doamne, o invat dependenta de mine. Ca de ce nu stau si eu deoparte sa o las in pace? FEMEIEEEEEE, are un an si 8 luni, e intr-un loc necunoscut, pe un trotuar fara gard iar  in strada ajungi dintr-un pas jumatate! Cu mine sau Marius in spatele ei era sa o scapam in strada, daramite sa mai stau , relexata, ca altii, la 10-15  metri. E nevoie , cred, sa mentionez ca Daria e genul de copil care nu sta 5 secunde intr-un loc si tot ce faceam noi, eu si Marius era sa stam la 2 metri de ea. Auzi, ii stric personalitatea. Daca sa-i explici copilului ce se petrece in jurul lui, sa-i spui unde nu are voie si de ce anume, sa nu o lasi sa face ce vrea ea, cand vrea ea, mai ales daca asta inseamna sa faca ceva periculos,daca toate astea inseamna ca ii ingradesti copilului libertatea si ii afectez personalitatea..... Mie una mi-e drag copilul meu intreg si nevatmat, si prefer sa stiu ca i-am ingradit libertatea decat sa-l vad sub ochii mei impins in strada, lovit de alt copil ori sub rotile masinilor.

Ma gandesc cu oaresce groaza si teama ca acesti copii, copii de azi, care n-au nici o limita, carora nu li se impune nimic o sa devina adultii de maine, care nu vor sti care le e locul si care vor considera ca totul li se cuvine. Ma uit la mine si ma gandesc ca sunt o ciudatenie pentru/ in comparatie cu marea majoritate a  tinerilor din generatia mea . Sunt o ciudatenie, la fel cum e si bunul simt, bunul gust si omenia. Dar zau ca prefer ca puiul meu sa fie om, inainte de toate. Si daca atunci cand va fi mare va considera ca nu l-am educat cum se cuvine, o sa-mi astept penitenta.

joi, 5 august 2010

Fost-am duse in vacanta :)

Timp de doua saptamani am fost cu mandruta din dotare in vacanta. Mai stiti cum era cand venea vacanta mare si erati trimisi de parinti la bunici, la tara? Sau poate la oras, daca erati mai norocosi. Cat detestam eu vacanta mare, fix din acest motiv :eram "exilata" la tara, la bunici. O sa va povestesc intr-o zi cum am fugit de la bunici dupa ai mei :)

Asa, ziceam ca am fost la bunici. la bunicii Dariucai, adica la ai mei parinti. Am trecut si pe la bunica mea dar am stat doar 10 minute. Au fost doua saptamani pline. A fost cald, Dar ce zic eu cald, extraordinar de cald. M-am,  sau ne-am luptat, cu tantarii. Vorba cuiva, tantarii ca astia mai rar; zici ca-s modificati genetic. Ne piscau prin tricou, prin pantaloni. Si desi erau grasi ca niste purcei de lapte, tot nesatuli erau. Urate "ligioane" ! Am reusit amadoua performanta de a fi ciupite in proportie de 80%, pe tot corpul. Si desigur, pentru ca am schimbat aerul, ne-am catadicsit si cu o frumoasa alergie, de ziceai ca am fost trimise sa ispasim o pedeapsa, nu se ne bucuram de noul ambient.

Trecand peste micile neplaceri, pot spune ca pentru Dariuca a fost benefica vacanta asta. A stat mai mult in compania unor persoane relativ straine pentru ea si astfel a reusit sa socializeze ,s-a bucurat de un spatiu mai mare, numai bun de explorat, s-a "jucat" cu Anastasia si copilasii de la bloc(stiu ei, micutii, de ce jucat a fost pus intre ghilimele), a papat fructe si legume direct din gradina, a zburdat prin iarba, s-a bucurat de atentia si dragostea bunicilor si matusicii/ unchiuletului, a vazut gaini, curci, cocosi cai, vaci si alte animale, a invatat cuvinte noi(de fapt  nume) si i s-a facut un dor extraordinar de tati, incat atunci cand l-a vazut, dimineata, s-a rusinat si-si ascunda privirea :))

Au fost multe zile, cu multe intamplari si momente "de povestit" dar prefer sa las pozele sa vorbeasca. Nu de alta, dar as nu plictisesc auditoriul:)
Powered By Blogger