Mi-e dor!

   Mi-e dor de perioada in cara faceam ce-mi trecea prin cap. Mi-e dor de noptile in care puneam capul pe perna si ma mai trezeam abia dimineata, linsitita si odihnita. Mi-e dor de zilele in care mergeam la facultate. Mi-e dor de zilele in care socializam, de zilele in care vorbeam cu ceilalti oameni altceva decat lucruri ce privesc copilul. Mi-e dor sa conduc. Mi-e dor sa colind magazinele chiar daca n-am un ban in buzunar.Mi-e dor sa chiulesc de la facultate. Mi-e dor sa lenevesc toata ziua. Mi-e dor de perioada in care daca nu aveam chef sa fac mancare nu faceam, daca nu aveam chef sa fac curat nu faceam.

      Mi-e dor de zilele in care , dupa ce ieseam de la facultate, ma opream cu Lidia la Andos,pentru ca imi era mult prea foame pentru a mai rezista pana acasa. Mi-e dor de proiectele de la facultate, de colege si profesori.

Mi-e dor chiar si de perioada cu burtica, in formula 2 in 1.Mi-e dor de Italia.Mi-e dor de batranica (n.b. batranica era masinuta noastra, masinuta care are aceeasi varsta cu mine).

E frumoasa viata cu Daria. Chiar fascinanta! Dar sunt constienta ca nimic din cea fost n-o sa mai fie. Si poate, chiar daca anumite lucruri o sa se mai intample, nu o sa mai fie la fel. Acum nu mai sunt doar Eu. Sunt cel putin Eu si Daria.

In parc cu Daria

  Sambata a fost deosebit de frumoasa vremea la noi, la Brasov. Adica dupa o lunga perioada cu vant, zapada, cer mohorat....a fost SOAREEEEEE! Asa ca m-am echipat puiul, mi-am luat sotul (ei, nu l-am luat eu, a venit singur) si-am purces in parcul central.

  Prin casa (si mai ales pe holul din bloc) Daria are viteza in mers. Afara nu. Merge trei pasi si se opreste. Asta cand nu se agata de piciorul meu sau al lui Marius si cerseste sa o luam in brate. Asa a facut si sambata. Cativa pasi pe jos, apoi se oprea, admira peisajul, se intorcea, se agata de Marius, mai facea jumatate de pas, iar mai statea cateva secunde bune......Ma gandesc ca poate o bulverseaza toata agitatia de afara si nu se mai simte in siguranta.

Tratament pentru mocheta

 Din ciclu tratament pentru.....

  Am primit saptamana asta coletul cu produsele bio castigate de G-bubu ( adicatlea fii-mea) odata cu aparitie in revista de bebici. Nu-i place nimic. Dar nimic! Recunosc, nici mie nu-mi plac. Bio, ne-bio, organice si alte alea...sunt rele tare la gust. Adica n-au gust. Uatevar!               

  Reteta tratamentului bio pentru mocheta:

- se lasa la indemana copilului una bucata borcanas piure bio  (retineti, musai sa fie bio)

-parintii, iresponsabili fiind, vorbesc intre ei, aruncand din cand incand un ochi la copil, insa suficent de tarziu incat sa i sa permita copilului sa verse jumatate de borcanas pe mocheta.

-piureul deja varsat se intinde cu ambele manute pe mocheta, pe o arie cat mai mare.

-dupa ce s-a verificat patrunderea in profunzimea porilor mochetei a unei cantitati cat mai mare de piure (adica daca tot facem ceva, macar sa fie serios), se trece la intinderea piureului ramas la suprafata  cu picioruselor. Ideal ar fi ca pantalonii/ ciorapeii /strampisorii sa fie abia spalati. In cazul nostru erau deja purtati de 2 zile.

- se  lase sa se usuce si se purcede la aplicarea unei masti faciale cu acelasi produs minune: piureul bio. Cu cat are mai multe fructe (patru in cazul nostru), cu atat reusita e mai mare.

-se intinde pe mocuta ce a mai ramas in borcanel, dar se insista in jurul guritei si pe pometi. Se poate aplica si pe par, pentru  stralucire  si volum.

Tips:

- rasetele si chiotele sunt mai mult decat necesare!

- piureul sa aiba cat mai multe fructe in compozitie, sa fie cat mai cleios

- laudele sunt foarte utile;

- apostrofarile nu-si au locul (serios acum, nimanui nu i-a  iesit un lucru perfect din prima )

Imi pare rau ca pozele nu au fost suficeint de clare. Am o poza in care este mozolita pe fata dar nu se vede suficieint de clar.

Tentativa de a se ascunde de camera. Ea n-a facut nimic!

Marius incerca doar  sa o dezbrace de puloveras (normal, si acolo era piure), n-o brusca!

Am revenit!

  N-am mai scris nimic de ceva vreme. Nu ca nu s-ar mai fi gasit ce! Cu Daria langa mine e imposibil sa nu gasesc ceva inedit de povestit 

  N-am mai scris pentru ca am fost plecati in mini-vacanta la bunici. Da, pentru a treia oara, Daria a fost in orasul unde m-am nascut si am copilarit. A fost pentru toti ca o gura de oxigen. Daria s-a plimbat in voie (aproape incontinuu toate cele 3 zile) prin casa (cred si eu, sa treci de la o garsoniera-cutie de chibrituri la un partament cu 3 camere nedecomandat!) si noi, eu si Marius, ne-am putut trage cat de cat sufletul.

  Ca o  mini vedeta ce se crede, a fost in elementul ei , mai ales ca toata lumea ii dadea atentie, vorbea cu ea, se juca cu ea. Ca nu raspundea conform asteptarilor, e alta poveste. Isi juca si ea rolul de vedeta infatuata, ce sa zic!

   E tare bine ca, din cand in cand, sa mai ai parte de o rupere de ritm ca asta pe care tocmai am trait-o. E benefic pentru toti. Iti mai relaxezi nervii, iti mai odihnesti spatele, mai vorbesti cu alti oameni. E bine in vacanta, fie ea si de numai 3 zile!

 Am si cateva poze 

Pozele sunt facute de fratele meu, cu un aparat semi-profi, si vreau sa-i multumesc cu ocazia asta!

Daria si Anastasia, intr-unul din putinele momente de apropiere. Varsta, temperament, preocupari diferite   

Paparazzi

    Ce sa-ti zic! Nu mai poate omu' sa aiba parte de putina intimitate ca...pac! te si prind paparazzi.

Stateam si eu azi linistita (acum, intre noi fie vorba , linistita e un fel de a spune) la masa, cand hop-top! au aparut paparazzii.

-Bai, nici sa mananc ceva nu mai pot?









-Fii rezonabila, si lasa-ma sa mananc. E un moment intim, da?

- Am zis sa ma lasi! Iti prind camera si ti-o confisc!

- Te faci ca nu pricepi? Perfect! Na, pozeaza asta!






   Pana la urma a renuntat tipa. Mai ales cand m-a vazut cum ma stramb  . Sa se invete minte si sa ma m-ai pozeze si alta data.

  Pfiu, sa vezi ca ajung pe prima pagina! Asa greu e sa fii persoana publica

Zapada, in parc

     

Dea

N-am stare sa scriu. De fapt n-am starea de spirit necesara pentru nimic. Dar tot zic de 2 zile sa scriu ultimul progres al gargaritei.
De marti, garga meu zice cum o cheama! V-ati prins probabil, dupa titlu, ca Dea este de acum numele ei de scena.

La multi ani Daria!

TE IUBESTE MAMI!

Ce mai fuge timpul.... Au trecut 14 luni de cand a aparut Daria in viata mea. Daca stai sa te gandesti, 14 luni nu inseamna foarte mult...Insa cand vine vorba de copilul tau lucrurile stau putin altfel. Cu fiecare zi ce trece realizezi ca puiul ta creste, ca se face mare si ca usor, usor se desprinde de tine. Cu fiecare zi e mai independent. Si asta poate durea uneori!