Ce mai fuge timpul.... Au trecut 14 luni de cand a aparut Daria in viata mea. Daca stai sa te gandesti, 14 luni nu inseamna foarte mult...Insa cand vine vorba de copilul tau lucrurile stau putin altfel. Cu fiecare zi ce trece realizezi ca puiul ta creste, ca se face mare si ca usor, usor se desprinde de tine. Cu fiecare zi e mai independent. Si asta poate durea uneori!
Cand el (copilul, desi in cazul meu este vorba despre ea ) reprezinta centrul universului tau, e dificil sa intelegi si sa accepti ca vrea sa descopere lumea, sa cerceteze iar pe tine te da usor la o parte. Dar nimic nu se compara cu momentul in care vine si te strange in brate cu toata forta pe care o are (si cauta disperat, un loc de care sa te muste
). Daria nu e o fire dragastoasa, in sensul in care, sa vina sa te pupe sau sa te mangaie. Stie de mica cum trebuie sa-si vanda marfa (adictlea pupicii si imbratisarile).Azi am gatit-o, i-am dat o rochita smechera(nasa ii cumpara asa ceva
) pentru ca am vrut sa fie mai deosebita decat de obicei. Am iesit si afara, la copii, si ne-am lipit de o tanti cu o fetita si ne-am dat cu saniuta. Mami tragea saniuta iar Daria se bucura. Acum doarme (de vreo ora), pe semne ca a obosit-o aerul tare.Asa arata gargarita mea acum 14 luni, la cateva ore dupa nastere
si asa arata dimineata
(nu e fitoasa, asta e fata adoptata atunci cand vede camera )
(farmecul ei sta si in parul ciufu')
Dariuca, mami iti doreste tot binele din lume, sa fii fericita si sanatoasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu