Se intampla uneori sa ajungii intr-un punct de unde sa na poti merge mai departe. Sau sa crezi asta. Sa-ti doresti sa treci, dar ceva din interior sa nu te lase. Si te consumi gandindu-te ca sa faci. Ai putea sa mergi mai departe, lasand trecutul in urma dar simti cu o bucata din trecut se prinde strans de piciorul tau. Si nu poti pleca pentru ca acea bucata e agatata de tine. E poate cea mai placuta "parte" a trecutului. Si cea mai importanta, la momentul de fata. Si realizezi ca acea particica de trecut este prezent si va fi pentru totdeauna si viitor.
Ajungi la un moment dat sa nu-i mai poti intelege pe altii si sa te simti, la randul tau, neinteles. Ajungi sa vrei sa te explici dar sa ti se spuna ca vrei de fapt sa-i schimbi celuilalt parerea. Si te resemnezi si iti dai seama ca poate nu se merita. Ca poate felul in care ceilalti gandesc si vorbesc despre tine in momentele mai delicate este de fapt adevaratul fel in care te percep. Si poate doar atunci au curajul sa spuna sincer cum te vad.Si daca ceilalti nu pot sau nu vor sa te asculte, de ce sa mai incerci sa te faci inteles?
Cei mai multi cunoscuti te compatimesc cand aud ca ai vreo problema. Dar cati sunt cei care vin sa te ia in brate, sa te stranga de mana si sa-ti spuna Cu ce te ajut? ? In cel mai bun caz sunt cativa care te intreaba daca te pot ajuta cu ceva. Si poate nu realizeaza ca , daramat cum esti, nu mai indraznesti sa le ceri ajutorul.
Si asa te trezesti la un moment dat ca esti aproape singur. Chiar daca locuiesti, lucrezi cu cineva sau chiar daca te intalnesti cu cineva. E ca si cum ai merge intr-o piata publica, cu mii de oameni in jurul tau, dar tu tot singur si strain ai fi si te-ai simti.
Shit happens, no? Asa o fi viata ... Se mai intampla multe cu noi, dar poate nu reusim mereu sa ne facem curaj sa vorbim despre asta. Sau poate nu putem
"Dar cati sunt cei care vin sa te ia in brate, sa te stranga de mana si sa-ti spuna Cu ce te ajut?"
RăspundețiȘtergereNevasta-mea se plange de o problema / conflict la serviciu. Daca ma ofer sa o ajut sa gasim o solutie, se supara ca asa-s barbatii, nu stiu sa taca si doar sa asculte cum au nevoie femeile, ca n-are nevoie sa-i dau eu sfaturi si sa-i rezolv eu toate problemele.
Daca doar tac si ascult si incerc sa o consolez, se supara ca nu ma ofer s-o ajut si nu-mi pasa de problemele ei.
Asa-s femeile...
E mai....complicat. Sunt situatii cand simti nevoia doar sa-l simti pe cel ca cel de langa tine alaturi. Fara prea multe vorbe.
RăspundețiȘtergereDa, recunosc ca se intampla (destul de des) ca femeile sa reactioneze cum ai spus mai sus. Cred insa, fara sa par feminsta, ca e o ...finete pe care femeile o au , in a vedea lucrurile aparent identice intr-o maniera diferita. :)
Si da, eu personal, am nevoie, uneori, doar sa simt perosnele dragi langa mine. Fizic si sufleteste. In fond, postarile au un iz personal, nu general :P
Apreciez ca un barbat (anonim) citeste postarile mele.