Sambata a fost deosebit de frumoasa vremea la noi, la Brasov. Adica dupa o lunga perioada cu vant, zapada, cer mohorat....a fost SOAREEEEEE! Asa ca m-am echipat puiul, mi-am luat sotul (ei, nu l-am luat eu, a venit singur) si-am purces in parcul central.
Prin casa (si mai ales pe holul din bloc) Daria are viteza in mers. Afara nu. Merge trei pasi si se opreste. Asta cand nu se agata de piciorul meu sau al lui Marius si cerseste sa o luam in brate. Asa a facut si sambata. Cativa pasi pe jos, apoi se oprea, admira peisajul, se intorcea, se agata de Marius, mai facea jumatate de pas, iar mai statea cateva secunde bune......Ma gandesc ca poate o bulverseaza toata agitatia de afara si nu se mai simte in siguranta.
Desi putin sceptica la inceput (de, atatia copii, parinti, animatie), incet-incet s-a familiarizat cu zona .S-a dat in leagan (chit ca de jur imprejurul leaganului era un mini lac de acumulare si ca sa poti sa asezi copilul trebuia sa stai in apa)
Dar cum leaganul nu o mai fascineaza decat un minutel (si asta doar atunci cand nu s-a mai dat de mult timp), a trebuit sa incercam altceva. Ce anume? Pai pentru inceput o invartitoare.
Trebuie sa recunosc ca mi-a fost frica sa o las sa se invarta in smecheria aia pentru ca mi se pare putin cam mica. Daria, nu smecheria. Dar satisfactia pe care i-am citit-o pe chip mi-a alungat orice indoiala. A avut sprinij din partea unui baietel. Era asa mandra de ea, de ce facea(de fapt ea statea ), de faptul ca e singura acolo si noi o privim de pe margine!
Daca ar fi fost sa ne luam dupa ea ar fi stat numai in invartitoarea respectiva, numai ca , dupa ce s-a prins ea cum sta treaba, nu mai voia sa stea, ca orice copil, in fundulet. Nu, ea voia sa sta in picioare si sa se invarta singurica. Si zau, mi-e draga cu toti ce 6 dintoci in gurita, asa ca am cautat altceva.
Cum o stim fana topaitului, am gandit noi ca o masinuta pe arcuri ar fi foarte interesanta si captivanta. Da de unde! Pare cumva ca ar fi satisfacuta de frumusete de masina? Cred ca doar a vrut sa fie draguta si sa ne faca pe plac. In genu': Hai, daca tot m-ai pus aici, sa nu va refuz. Dar sa nu insistam.
Hai sa mergem la castelul cu tobogane, scari alte, alea, desi nu e pentru pici de un an. Sau e?! Oficial, nu e, dar cum voiam sa ii distragem atentia de la invartitoarea-spargatoare de dinti (nu, nu si-a spart nimic; ii zic asa pentru ca probabil asta ar fi riscat sa pateasca daca o lasam sa faca ce voia) am indreptat-o spre minunatul castel(ca nu s-o numi asa, asta e. N-am habar sa-i zic denumirea ).
S-a plimbat in voie si pe aici, cu tati dupa ea(mami era pe post de pozar; din ciclu asa NU, mami era incaltata cu cizme cu toc, deci era putin mai greu sa tina pasul cu ea). S-a dat pe tobogan , dar nu pe unul potrivit ei ci unu' pentru pusti.Pentru a ajunge la acel tobogan trebuia sa treaca printr-un tub(cu jumate de cap mai mic dect inaltimea Dariei), tub prin care trebuia sa se mearga ca un piticut. Se facuse coada de pitici in spatele lor, asa de repede s-au deplasat. Zic
pentru ca tati a trebuit sa o insoteasca. Cu ocazia asta s-a dat si tati pe tobogan pentru ca era singura varianta(s-ar fi putut intoarce prin tub dar trebuia sa mearga pe contrasens si la viteza cu care veneau copilasiii.....)
Dupa cucerirea castelului a urmat cucerirea "pivnitelor". Adica s-a bagat fix sub acea constructie de lemn, unde distanta de la pamant la "pod" era , pe alocuri, chiar mai mica decat inaltimea ei. Pentru ea n-a fost nici un bai. Doar Marius a trebuit sa se plieze si impatureasca sa ajunga de la 173 cm la vreo 80 si ceva.
Cand eram insarcinta m-am dorit ca bebe sa fie baiat. Si chiar daca a iesit fata, pe alocuri as putea spune ca a "imprumutat" din comportamentul unui baietel.
Bineinteles ca a adormit pe drumul spre casa. Si dupa ce s-a trezit si a papat am mai facut o tura prin parc. Din nou satisfactie maxima, A repetat ceea ce facuse la amiaza numai ca acum mami a aparut si mami in poze
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu