Mi-e dor de perioada in cara faceam ce-mi trecea prin cap. Mi-e dor de noptile in care puneam capul pe perna si ma mai trezeam abia dimineata, linsitita si odihnita. Mi-e dor de zilele in care mergeam la facultate. Mi-e dor de zilele in care socializam, de zilele in care vorbeam cu ceilalti oameni altceva decat lucruri ce privesc copilul. Mi-e dor sa conduc. Mi-e dor sa colind magazinele chiar daca n-am un ban in buzunar.Mi-e dor sa chiulesc de la facultate. Mi-e dor sa lenevesc toata ziua. Mi-e dor de perioada in care daca nu aveam chef sa fac mancare nu faceam, daca nu aveam chef sa fac curat nu faceam.
Mi-e dor de zilele in care , dupa ce ieseam de la facultate, ma opream cu Lidia la Andos,pentru ca imi era mult prea foame pentru a mai rezista pana acasa. Mi-e dor de proiectele de la facultate, de colege si profesori.
Mi-e dor chiar si de perioada cu burtica, in formula 2 in 1.Mi-e dor de Italia.Mi-e dor de batranica (n.b. batranica era masinuta noastra, masinuta care are aceeasi varsta cu mine).
E frumoasa viata cu Daria. Chiar fascinanta! Dar sunt constienta ca nimic din cea fost n-o sa mai fie. Si poate, chiar daca anumite lucruri o sa se mai intample, nu o sa mai fie la fel. Acum nu mai sunt doar Eu. Sunt cel putin Eu si Daria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu